Acest sindrom este o tulburare neurologica rara legata de hipersomnie si instabilitate emotionala. Acest sindrom este o tulburare neurologica rara legata de hipersomnie si instabilitate emotionala. Pentru un numar mare de persoane este o placere sa dormi ore lungi fara taieturi sau intreruperi stabilind o odihna extinsa dupa o zi de munca.
Dar, pe de alta parte, pentru alti oameni, practica de a dormi multe ore este ceva chinuitor care genereaza multe limitari si schimbari in comportament si dispozitie in timpul etapei in care sunt treji. Acesta din urma este cazul persoanelor cu sindrom Kleine-Levin , cunoscut si sub numele de sindromul frumusetii adormite.
Aceasta tulburare se caracterizeaza prin aparitia unor episoade de hipersomnie, in care persoana poate dormi pana la 20 de ore la rand, prezinta modificari comportamentale si cognitive, modificari ale memoriei, modificari ale capacitatii de ratiune si de judecata, precum si o lentoare atat fizica si psihica si multa oboseala.
Cand persoana care sufera de aceasta tulburare este treaza, comportamentul sau este compulsiv, dezinhibat, cu atitudini copilaresti si agresive, precum si hipersexualitate si hiperfagie. In unele cazuri, pot fi observate si halucinatii si fenomene disociative.
Acest tip de tulburare este mai frecvent la adolescentii de sex masculin, provocandu-le numeroase dizabilitati in perioada in care apar simptomele. Episoadele pot dura zile sau saptamani si pot aparea de un numar mare de ori pe parcursul unui an, totusi, intre fiecare episod persoana isi poate recupera somnul, functiile mentale si viata normala.
Desi unii sustin ca acest tip de tulburare este generat de modificari in functionarea hipotalamusului, a sistemului limbic si a structurilor subcorticale legate de somn si emotii, cauzele specifice nu sunt inca cunoscute.
In general, persoanele cu acest sindrom au o reducere a cantitatii de sange care ajunge in sistemul limbic, talamus si cortexul frontotemporal, in plus, activitatea electro-encefalica scade.
In cazul cauzelor genetice, au fost studiate mai multe cazuri, dar nu exista suficiente dovezi pentru a confirma acest punct. O alta cauza studiata se datoreaza traumatismelor craniene, stresului acut si bolilor infectioase, dar nu exista inca o confirmare in acest sens.
Pentru acest tip de sindrom este foarte dificil sa se stabileasca un tratament specific care sa-l vindece. Tratamentul este insa asigurat in functie de simptomele prezentate de pacient, folosind psihofarmaceutice si stimulente care ajuta la cresterea activitatii persoanei si la reducerea episoadelor prelungite de somn atat ca durata, cat si ca frecventa. Pe de alta parte, antipsihoticele sunt, de asemenea, utilizate in aceste cazuri pentru a controla tulburarile de comportament.
Din punct de vedere psihologic, psihoeducatia pacientilor si a membrilor familiei este utilizata pentru controlul complicatiilor pe care starea pacientului le poate genera la nivel afectiv, social si comportamental care influenteaza direct reteaua de sprijin si ajutor a pacientilor cu acest tip de tulburare. In plus, psihologul trebuie sa lucreze la problemele emotionale cauzate de suferinta acestei tulburari, fundamental in etapele fara simptome.
Un alt instrument folosit de psihologi il reprezinta tehnicile cognitiv-comportamentale, cu scopul de a efectua o restructurare cognitiva si de a invata gestionarea situatiilor care apar cu aceasta tulburare, adica de a face interpretarea si trairea simptomelor cea mai adecvata. In general, simptomele acestui tip de sindrom tind sa dispara de-a lungul anilor.