Oamenii nu sunt simple recipiente pasive ale informatiilor care ni se prezinta, cu atat mai putin intr-un context educational. In calitate de elevi trebuie sa indeplinim o sarcina activa atunci cand vine vorba de prelucrarea, organizarea si asimilarea continuturilor clasei.
Invatarea autoreglata are mult de-a face cu modul in care oamenii ne regleaza emotiile , cognitiile si comportamentele aplicate unui context academic, deoarece invatarea nu poate fi separata de starea noastra emotionala, motivatie si dorinte.
Dezvoltarea abilitatilor de autocontrol al proceselor de invatare este esentiala pentru a avea o performanta academica ridicata, lucru in care vom aprofunda mai jos.
Ce este invatarea autoreglata?
Vorbim de invatare autoreglata atunci cand un elev este capabil sa gestioneze in mod deliberat procesele cognitive si emotionale care sunt implicate in invatarea sa . Cel care invata este capabil sa selecteze acele strategii pe care le considera cele mai benefice si eficiente in momentul invatarii, reglandu-si starea emotionala si organizandu-se pentru a-si atinge obiectivele. Abilitatea de a se auto-reglementa este strans legata de succesul academic si de performanta studentilor.
Printre cei mai importanti cercetatori ai ideii de invatare autoreglata gasim figura lui Barry Zimmerman , care sustine ca autoreglementarea nu este o abilitate mentala sau sinonima cu performanta academica, ci mai degraba este un proces de auto-directionare. prin care elevul isi transforma abilitatile abilitatile mentale, oricare ar fi ele, in abilitati academice. Invatarea autoreglata nu implica doar stapanirea unei abilitati mentale, dar este, de asemenea, legata de a avea o mare constientizare si automotivare.
In orice context educational traditional, este obisnuit sa vedem ca cei mai incepatori se bazeaza pe feedback-ul celorlalti, comparandu-le performanta si vazand cat de bine sau mai rau au facut in comparatie cu altii. Aceste tipuri de elevi asociaza de obicei „esecul” lor cu o deficienta pe care s-au nascut cu care nu pot remedia. In schimb, studentii mai experimentati care stiu sa-si gestioneze invatarea identifica cand si de ce au esuat, pentru a se concentra pe cum sa-si corecteze greselile si sa-si imbunatateasca punctele slabe.
Zimmerman sustine ca autoreglementarea nu este o trasatura mostenita, ceva pe care unii elevi pur si simplu il au si altii nu, ci mai degraba este un mod de a se comporta , un obicei. Autoreglementarea presupune utilizarea selectiva a unor procese specifice care trebuie adaptate personal fiecarei sarcini de invatare. Cand spunem ca un elev realizeaza o invatare autoreglata, ne referim la faptul ca isi regleaza propriul comportament, concentrandu-l pe dobandirea unui continut, a unei abilitati sau a unei sarcini academice.
Caracteristicile cursantilor autoreglati
Dupa cum am spus, autoreglementarea nu este o trasatura pe care unii pur si simplu o poseda, iar altii nu o au prin nastere. Aceasta capacitate poate fi antrenata daca ne concentram asupra acelor capacitati care, daca sunt imbunatatite, vor servi pentru a face invatarea mai eficienta si autonoma.
Elevii care isi autoregleaza invatarea sunt implicati activ in procesul de dobandire a noului continut, facand astfel aceste cunostinte nu doar mai personale, ci si mai profunde.
Elevii autoreglati manifesta o participare activa in timpul procesului de invatare, dezvoltand abilitati metacognitive , controland influenta emotiilor lor in proces si reglandu-si atat motivatia, cat si comportamentul. Astfel, predarea si formarea acestor abilitati studentilor neautoreglati le va oferi acestora instrumente pentru a-si gestiona propria invatare, rezultand performante academice mai mari.
Mai jos vom vedea principalele caracteristici care definesc elevii cu un model de invatare autoreglat.
1. Utilizarea strategiilor cognitive
Elevii care manifesta o invatare autoreglata stiu, identifica si stiu sa foloseasca strategii cognitive care le permit sa inteleaga, sa prelucreze, sa organizeze, sa elaboreze si sa recupereze informatii din continutul vazut in clasa sau extras din resursele academice.
2. Dezvoltarea deprinderilor metacognitive
Acesti studenti isi dezvolta abilitati metacognitive pentru a sti cum sa planifice sarcina pe care o vor face , fie sub forma unei lucrari academice sau a studiului in sine. Ei directioneaza diverse procese mentale necesare atingerii scopului declarat.
3. Controlul emotional
Elevii autoreglati dezvolta, modifica si controleaza acele emotii care sunt pozitive pentru invatare si simt motivatie, entuziasm, placere si satisfactie fata de indeplinirea sarcinii.
4. Planificarea sarcinilor
Elevii autoreglati isi planifica in mod adecvat sarcina, anticipand cat timp le va dura sa o faca , alegand un mediu favorabil pentru invatarea lor si, in cazul in care nu au inteles continutul sau au indoieli, sunt suficient de asertivi pentru a-si intreba profesorul sau alti colegi despre aceste probleme.
5. Ei acorda atentie
Ei se straduiesc sa-si mentina atentia asupra sarcinii, evitand sa fie distrasi.
Strategii pentru promovarea invatarii autoreglate
Luand in considerare toate aceste caracteristici, putem intelege ca un elev autoreglat este acela care este constient de importanta asumarii unui rol activ in invatarea sa. In consecinta, el isi va ajusta procesele cognitive si emotionale pentru a functiona corect . Astfel vei putea raspunde sarcinii, vei atinge obiectivele pe care ti le-ai propus si vei avea o performanta pozitiva.
Dezvoltarea unui model de invatare autoreglat este ceva care necesita ajutorul pedagogilor, profesorilor si psihologilor implicati in contexte educationale . Desi acest tip de invatare se perfectioneaza pe masura ce creste si avanseaza in diferitele niveluri de invatamant, se recomanda intotdeauna ca profesorii, care pe langa faptul ca sunt experti in continutul pe care il predau, sa fie si experti in instrumente de predare care fac invatarea mai autonoma si mai eficienta. .
Din acest motiv, strategiile care vizeaza promovarea invatarii autoreglate trebuie sa indeplineasca urmatoarele obiective:
- Predati metacognitia, abilitatile cognitive si comportamentale.
- Dezvoltati capacitatea de a recunoaste cand este util sa folositi o strategie sau alta.
- Motivati elevii sa foloseasca strategiile predate.
Exista mai multe modele de predare care servesc la promovarea invatarii autoreglate la orice varsta si tip de elev . Este esential sa se ofere sprijin sistematic care sa le permita studentilor sa lucreze independent pentru studiul pe care trebuie sa-l efectueze. De aceea vom vedea acum cateva strategii care permit promovarea invatarii autoreglate.
1. Observarea de sine
Elevii trebuie sa invete sa evalueze si sa monitorizeze daca strategiile de studiu pe care le aplica sunt sau nu eficiente. Daca nu, ei trebuie sa poata modifica sau reajusta ceea ce este necesar pentru ca invatarea lor sa fie eficienta . Acesta este motivul pentru care trebuie sa devina constienti de propriile procese cognitive in raport cu starea lor emotionala, motivatii, timpul sarcinii si nivelul de efort.
De exemplu, in cadrul observatiei ar fi detectarea cand nu inteleg continutul care le-a fost explicat, analizarea nivelului lor de intelegere a sarcinii si verificarea faptului ca sunt dispusi sa invete, printre altele.
2. Modelare
Oamenii invata sa se comporte folosind ca model pe restul semenilor lor, adica imitam comportamentul celorlalti, fie el bun sau rau. Profesorii sunt figuri cheie care au o influenta foarte importanta asupra modelarii elevilor lor , deoarece sunt referinte comportamentale si de cunostinte in afara de propriii parinti.
Din acest motiv, profesorul trebuie sa fie un exemplu, explicand experiential continuturile, predand modele de comportament specifice pe care elevii lor trebuie sa le dobandeasca si, bineinteles, aratand forme autonome de studiu si extindere a cunostintelor, promovand invatarea autoreglata si controlul emotional si volitiv
3. Sprijin social
Sprijin social ar trebui sa fie oferit elevilor in procesul lor de invatare. Adica, atat profesorul, cat si restul grupului de clasa trebuie sa fie o sursa de protectie si de predare pentru ucenic , care in primii pasi de invatare nu va fi pe deplin sigur ce sa faca, temandu-se sa greseasca.
Pe masura ce cursul avanseaza, elevul va capata mai multa incredere in propriile abilitati, intelegand ca un esec nu inseamna a fi incompetent si ca cu puterea de vointa va fi capabil sa asimileze continuturile orei si sa depaseasca scopurile si obiectivele care sunt stabilite. propun in domeniul academic.
Pe masura ce individul devine mai independent, sprijinul social este retras progresiv . Asta nu inseamna ca este lasat deoparte, pur si simplu nu i se acorda atat de mult ajutor si nici nu este atat de constient de el cand se vede ca poate fi deja implicat activ in construirea propriilor cunostinte.
4. Practica auto-reflexiva
Ultima parte a procesului de autoreglare este practica auto-reflexiva. Elevul trebuie sa fie capabil sa aloce un moment pentru a se gandi la modul in care a realizat sarcina, daca a dobandit deprinderea care i se cere sau daca a fost suficient de responsabil cand studiaza. Invatarea autoreglata este posibila numai atunci cand individul are capacitatea de a reflecta asupra propriului proces de invatare , selectand si ajustand acele strategii care ii pot fi cele mai utile.