Necrofobia (frica de cadavre): simptome, cauze si tratament

Desi faptul ca exista un sfarsit al vietii face ca fiecare minut al timpului nostru sa fie valoros, adevarul este ca aproape nimeni nu vrea sa moara si o mare parte dintre oameni au un anumit respect si teama de moarte.

Cu toate acestea, pentru unii oameni teama de moarte si cadavre si tot ceea ce are de-a face cu ele devine o adevarata fobie, care le provoaca mari suferinte si ii impiedica sa traiasca viata din plin. Vorbim despre necrofobie, despre care este vorba in acest articol.

Ce este necrofobia?

Necrofobia este cunoscuta sub denumirea de fobia mortii, si in special a cadavrelor, care este o afectiune invalidanta si genereaza un nivel ridicat de anxietate si disconfort . Ca fobie care este, presupune existenta unei frici irationale si disproportionate (ceva recunoscut in general de cei care sufera de ea) fata de riscul pe care il prezinta un stimul sau o situatie, in speta moartea si tot ce tine de acesta. .

Expunerea la ceea ce se teme sau chiar posibilitatea de a intalni ceva legat de acesta genereaza niveluri intense de anxietate, care pot duce la aparitia unor simptome somatice precum tahicardie, hiperventilatie, tremor sau transpiratie excesiva. Poate duce la atacuri de panica, in care, pe langa cele de mai sus, poate exista si teama de a avea un infarct, de a pierde ratiunea sau de a pierde controlul asupra corpului. Din toate aceste motive, subiectul tinde sa evite toate acele situatii care ii amintesc sau sunt asociate cu stimulul fobic.

Necrofobia este o fobie specifica care poate fi legata de frica de rau, sange si injectii. Este adesea numita si thanatofobie, desi pot exista nuante care le fac sa nu fie complet sinonime: desi ambele frici sunt de moarte si includ frica de a muri, thanatofobia este de obicei mai generala si se concentreaza pe frica de a muri. aceeasi , in timp ce necrofobia este de obicei mai mult legat de frica de cadavre, inmormantari si sicrie.

Simptome

Desi frica de moarte este comuna, necrofobia ca atare nu este excesiv de comuna. Este o afectiune care poate afecta semnificativ persoana care sufera de ea. Si este ca, desi nu suntem in permanenta inconjurati de stimuli care sa ne aminteasca de moarte sau de cadavre, subiectul va avea tendinta de a evita situatiile si locurile care au o legatura pentru el.

In acest fel, unii stimuli care pot declansa anxietatea si pe care cei afectati de aceasta fobie ii vor evita includ cimitirele, sarbatori precum Halloween-ul sau chiar muzeele in care au fost expuse mumii sau schelete. Filmele, romanele si operele de arta legate de moarte sau cadavre , precum horror sau noir, vor fi, de asemenea, evitate. Chiar mai relevanta decat aceasta ar putea fi evitarea spitalelor, lucru care poate dauna foarte mult sanatatii subiectului daca are nevoie de asistenta medicala. In cazurile severe, ar putea determina persoana sa evite chiar sa-si paraseasca locuinta, de teama posibilitatii de a muri sau de a gasi un fel de cadavru.

De asemenea, pentru persoanele cu aceasta fobie, faptul sau gandul de a imbatrani este o mare sursa de angoasa, deoarece varsta este legata de o posibilitate mai mare de a muri . Acest lucru poate contribui la atitudini extreme privind mentinerea tinerilor sau chiar evitarea persoanelor in varsta.

Cauzele si originea fricii de morti

Cauzele necrofobiei nu sunt pe deplin cunoscute si nu sunt unice, cu factori multipli si variabile care influenteaza aparitia acesteia. Inainte de a le lua in considerare, trebuie mentionat ca, asa cum am mentionat deja, frica de moarte este fireasca, deoarece chiar si la nivel biologic suntem programati sa incercam sa supravietuim.

Dincolo de aceasta, este obisnuit ca in spatele originii necrofobiei sa se afle experienta unui eveniment aversiv care a conditionat reactia cu privire la moarte sau cadavre . Printre acestia gasim intalnirea unui cadavru (fie uman sau animal) in copilarie sau experimentarea pierderii unei persoane dragi intr-un mod traumatizant. O alta cauza poate fi derivata din stiinta ca vom muri cu totii mai devreme sau mai tarziu: cadavrul este o amintire a propriei mortalitati, cu care se empatizeaza cu ea si panica pare sa ajunga ca corpul pe care il vedem. Prezenta modelelor parentale sau a celor din mediul inconjurator care se tem de ideea de a muri poate avea si ea o influenta, dobandind reactii sau modalitati de intelegere a mortii amplificate sau extreme.

La fel, ca si in cazul fobiilor la animale precum paianjeni si serpi, frica de moarte si de cadavre poate fi influentata de mostenirea filogenetica: cadavrele putrezesc, miros si, in timp, bacteriile si bacteriile incep sa creasca pe ele.organisme care pot provoca boli, astfel incat oamenii care nu erau in contact regulat cu corpurile fara nici un tip de tratament puteau supravietui mai usor.

Tratamentul acestei fobii

Ca si in cazul tuturor celorlalte fobii, necrofobia este o afectiune care poate fi tratata si depasita cu succes prin terapie psihologica . In primul rand, va fi necesar sa analizam impreuna cu pacientul viziunea si sensul care se acorda mortii, posibila existenta a unor evenimente traumatice, consecintele pe care necrofobia le are in viata lui sau de ce considera ca a aparut fobia. 

Printre cele mai eficiente terapii putem gasi expunerea si desensibilizarea sistematica . In ambele cazuri, subiectul trebuie expus progresiv unei ierarhii de diferite situatii generatoare de anxietate, ordonate de la cel mai mic la cel mai mare.

In timp ce in expunerea simpla subiectul trebuie sa ramana in situatie pana cand anxietatea dispare de la sine, in cazul desensibilizarii persoana trebuie sa desfasoare o activitate complementara care este incompatibila cu anxietatea (cum ar fi tehnicile de relaxare). Obiectivul este de a face din anxietate ceva controlabil, astfel incat atunci cand intalneste stimulul de temut, subiectul sa nu aiba nevoie sa fuga sau sa evite activitatile zilnice. Cateva exemple de stimuli sau situatii la care trebuie expus ar putea include vizionarea de filme infricosatoare, citirea naratiunilor sau descrierilor sentimentelor la oameni cu experiente in apropierea mortii, probarea costumelor de zombi sau schelet, mersul la un cimitir sau mersul la un veghe.

Terapia cognitiv-comportamentala este, de asemenea, o resursa recomandata , pentru a analiza si, ulterior, a incerca sa modifice convingerile, partinirile si gandurile disfunctionale care fac ca problema sa fi aparut si/sau sa continue. O alta tehnica care se bucura de o oarecare popularitate in acest tip de fobie este hipnoterapia. De asemenea, este posibil sa utilizati medicamente anxiolitice in situatii specifice care genereaza anxietate (de exemplu, atunci cand participati la o inmormantare), desi acest lucru nu ar rezolva problema.

Pe acelasi subiect

Populare