Ce este sublimarea in psihanaliza?

Unul dintre mecanismele de aparare ale psihicului, ridicat de psihanaliza, este represiunea, pe care autori precum Freud o raportau la psihopatologie si la marele disconfort si disfunctia emotionala.

Freud a propus insa si un mecanism care, asemanator represiunii, consta in faptul ca, in loc sa incercam sa reducem la tacere instinctele noastre cele mai elementare, le transforma in ceva superior, acceptat social si care are o utilizare utila pentru restul societatii: sublimare.

Sublimarea conform psihanalizei

Ideea a ceea ce se intelege prin sublimare in domeniul psihanalizei variaza in functie de autor, desi toate se bazeaza foarte solid pe conceptul dat de Sigmund Freud despre aceasta idee. Chiar si cei care critica ideea freudiana a sublimarii o iau drept exemplu.

In continuare, vom vedea mai in profunzime diferite pozitii asupra conceptului, concentrandu-ne mai ales asupra celui care l-a postulat, Sigmund Freud, desi evidentiind viziuni alternative precum cea a lui Lacan si Jung.

Psihanaliza lui Freud

In cadrul celei mai clasice teorii psihanalitice, si din gura lui Sigmund Freud, sublimarea („Sublimierung” in germana) este inteleasa ca mecanismul de aparare in care un impuls, de natura sexuala sau nu, dar neacceptat social, se transforma in ceva care, aparent, nu prea are de-a face cu sexualitatea. La randul sau, rezultatul final al procesului este ceva care are un scop benefic pentru societate in ansamblu, fiind de obicei un produs cultural, artistic, intelectual, stiintific sau sportiv.

Energia erotica a fiintei umane poate fi exprimata, dar in anumite limite. Daca exista un exces al acestei energii si nu este acceptabil din punct de vedere social sa-l arati, subiectul are doua optiuni: fie sublimare, fie reprimare. Daca este reprimata, tensiunea sexuala poate provoca psihopatologie conform fundamentelor psihanalizei in sine.

Freud a considerat ca acest mecanism era mult mai sanatos in comparatie cu altele , precum represiunea, negarea, intelectualizarea sau proiectia. Potrivit fiicei sale Anna Freud in cartea ei „Egoul si mecanismele de aparare” (1936), sublimarea constituie mecanismul superior de aparare al psihicului.

Trebuie remarcat faptul ca principala diferenta dintre sublimare si refulare este ca in acest al doilea mecanism de aparare exista o diversiune si o canalizare a energiei. Pe de alta parte, in represiune, pulsiunea este profund reprimata si nu este canalizata, ceea ce ar face loc intregii psihopatologii propuse de Freud cand vine vorba de reprimarea energiei sexuale.

Aceasta este ceea ce Freud afirma in lucrarea sa Continuarea prelegerilor introductive la psihanaliza (1932). Sublimarea nu este altceva decat modificarea scopului si schimbarea obiectului, adaptandu-l la ceea ce este acceptabil din punct de vedere social . Este o iesire social acceptabila pentru excesul de energie sexuala.

Freud a aparat ideea ca majoritatea aspectelor superioare ale speciei umane, adica cultura si derivatele ei, au fost rezultatul modului in care fiinta umana si-a impus norme sociale care, nepermitandu-i sa se arate liber sexual, dar nu. optand pentru represiune, a trebuit sa canalizeze energia sexuala si sa o foloseasca mai acceptat.

Cultura, civilizatia, umanitatea nu este nimic altceva decat rezultatul unor pulsiuni sexuale sufocante . Astfel, pentru psihanalistul vienez, cultura era privita ca fiind radical contrara naturii, desi acest lucru nu era neaparat un lucru rau. Civilizatia a fost rezultatul faptului ca fiintele umane si-au reprimat cele mai elementare instincte de-a lungul istoriei, printr-un sistem de valori care a devenit mai complex, penalizand sexualitatea din ce in ce mai mult.

Freud credea ca sublimarea este un semn al maturitatii civilizatiei. Era un mecanism care le permite oamenilor sa se comporte intr-un mod social functional, adica fara a incalca normele culturale, care, de regula, obisnuiau sa trateze sexualitatea ca pe ceva nepotrivit pentru a fi tratat in public si excesul sau era vazut ca o problema.

In fata unui astfel de sacrificiu, departe de a fi complet reprimata sau disparuta pulsiunea sexuala, ea ar fi fost valorificata si ar fi fost energia care ar fi permis crearea unor comori de arta, stiinta, cunoastere si productii intelectuale umane in ansamblu. .

Acest lucru se poate observa in zonele in care sexualitatea este foarte restransa , cum este cazul preotilor medievali, care trebuiau sa respecte celibatul si, din moment ce nu isi puteau satisface nevoia sexuala, s-au dedicat scrierii de codice sau studiului Biblia, in afara de a fi grupul care practic a monopolizat cultura in acea perioada.

Dar, in ciuda faptului ca cea mai generala definitie se refera la modul in care pulsiunea sexuala ar trebui canalizata si transformata in ceva mai dezirabil din punct de vedere social, este adevarat ca Freud a tinut cont de faptul ca pulsiunea originala nu este intotdeauna ceva de natura sexuala.

El insusi vorbeste despre cazul unui prestigios chirurg german, Johann Friedrich Dieffenbach, care in copilarie s-a dedicat taierii cozilor cainilor. Acest comportament, vadit sadic, dar nu sexual, este ingrijorator, tipic unui copil care, atunci cand va creste, nu ne-ar mira daca ar fi psihopat. Cu toate acestea, in acest caz particular, el l-a canalizat si l-a transformat intr-un scop mai util, mai acceptabil social, fiind un chirurg remarcabil, cunoscut pentru marile progrese in rinoplastie si chirurgie maxilo-faciala.

Psihanaliza interpersonala

Din mana lui Harry Stack Sullivan, un alt psihanalist cunoscut, desi poate nu de statura lui Freud, vine ceea ce este cunoscut sub numele de psihanaliza interpersonala. In cadrul acestui curent psihanalitic, si definit de Sullivan, se intelege ca sublimarea este o substitutie involuntara care are ca rezultat o satisfactie partiala dar cu sprijin social larg a ceva ce, desi ne-ar face o mare placere, societatea nu l-ar vedea cu ea. ochi

Aceasta inlocuire poate fi ceva ce nu ne dorim cu adevarat, dar este singura modalitate prin care avem, oricat de mica, satisfactie fara a ne angaja intr-un comportament foarte perturbator pentru restul societatii.

Sublimarea conform lui Jung

Carl Gustav Jung a considerat sublimarea ca fiind ceva mistic din natura , care era semnificativ diferit din punctul de vedere freudian, ceea ce i-a oferit o explicatie destul de detaliata si oarecum logica a comportamentului uman.

Freud, asa cum am mentionat deja, a considerat ca conceptul de sublimare ne permite sa intelegem modul in care umanitatea a transformat instinctele sexuale in ceva non-sexual, cu un scop diferit si substantial benefic pentru intreaga umanitate.

Jung a fost critic la adresa conceptiei lui Freud, deoarece considera ca psihanalistul vienez a incercat sa o defineasca intr-un mod care sa o faca sa para credibila stiintifica. Pentru Jung, sublimarea este un proces care nu este la fel de voluntar precum sustinea Freud initial . Nu a fost simpla transformare a impulsului sexual in ceva diferit pentru ca societatea nu dorea sa fim liberi sexual. Pentru psihanalistul elvetian, sublimarea era ceva foarte misterios, de natura alchimica.

Das Ding, sublimare si Lacan

Jacques Lacan raporteaza ideea sublimarii cu conceptul de „Das Ding” („Lucrurea”). Das Ding este o notiune abstracta si una dintre caracteristicile definitorii ale conditiei umane. El il concepe ca golul pe care il traim ca fiinte umane, pe care incercam sa-l umplem prin relatii, obiecte si experiente umane. Problema este ca toate incercarile de a umple golul implicat de Das Ding nu sunt suficiente pentru a atinge satisfactia individuala deplina.

Odata inteleasa ideea lui Lacanian Das Ding, este posibil sa intelegem conceptul de sublimare conform perspectivei psihanalistului francez. Pentru el, sublimarea, faptul ca ceva inacceptabil din punct de vedere moral este transformat intr-un produs social productiv, fie el artistic, stiintific sau cultural, este facuta pentru a reduce tensiunea interna a subiectului.

Stiinta si religia sunt exemple ale modului in care se intentioneaza sa umple golul pe care il avem in lume , adica sunt lucruri pe care nu le stim, despre care vrem sa stim mai multe pentru ca trezeste necunoscute in noi, si pentru aceasta motiv pentru care cautam, fie prin explicatii teologice, fie prin cercetari stiintifice, raspunsuri.

    Pe acelasi subiect

    Populare