Ce este comportamentul prosocial si cum se dezvolta?

Daca fiinta umana a devenit o specie atat de speciala, este, in parte, pentru ca a fost capabila sa creeze tesaturi sociale mari de ingrijire reciproca si de transmitere a cunostintelor. Cu alte cuvinte, este foarte probabil sa relationam unii cu altii in multe moduri diferite, o tendinta care poate fi rezumata intr-un singur concept: comportament prosocial.

In continuare vom vedea ce este exact comportamentul prosocial, in ce moduri este exprimat si ce relatie are acesta cu fenomenele de empatie si cooperare.

Ce este comportamentul prosocial?

Desi nu exista o definitie universala a conceptului de comportament prosocial, exista un mare consens in definirea acestuia ca repertoriu de comportamente de natura sociala si pozitiva. 

Datorita diferentelor de criterii privind includerea factorului motivational in definitie, autorii considera ca exista doua tipuri de comportament social pozitiv: comportament care aduce beneficii ambelor parti implicate si comportament care beneficiaza doar una dintre parti.

O propunere de definitie care integreaza atat aspectele comportamentale, cat si cele motivationale, afirma ca orice comportament social pozitiv se realizeaza in beneficiul altuia in prezenta (sau nu) a motivatiei altruiste, cum ar fi daruirea, ajutarea, cooperarea, impartasirea, consolarea etc. La randul sau, Strayer propune o clasificare a patru tipuri de activitati pentru a clarifica fenomenul comportamentului prosocial:

  1. Activitati de daruire, impartasire, schimb sau schimb de obiecte cu alte persoane.
  2. Activitati de cooperare .
  3. Sarcini si jocuri de ajutor .
  4. Activitati empatice fata de celalalt.

Ca raspuns la aceasta propunere, in comportamentul prosocial beneficiul revine celuilalt, in timp ce in comportamentul cooperant ambele parti se coordoneaza pentru a obtine beneficii reciproce. Totusi, a determina cat castiga fiecare dintre parti este in sine o provocare pentru psihologie si stiintele comportamentale in general. Pana la urma, dorinta de a ajuta pe cineva si satisfactia de a fi facut acest lucru sunt in sine factori care ne vorbesc despre o recompensa pentru individul altruist.

Cercetari efectuate pe subiect

Comportamentul prosocial este un concept deloc recent in domeniul psihopedagogiei . Cu toate acestea, cel mai mare boom in cercetarea in acest domeniu de cunoastere corespunde etapei finale a secolului trecut. Din acel moment, s-a studiat mai pe larg modul in care acest fenomen influenteaza bunastarea emotionala a individului (obtinand o corelatie intens pozitiva intre cele doua) si ce metodologie ar trebui urmata pentru implementarea programelor care promoveaza acest tip de functionare benefica la copil. populatie..

Astfel, se pare ca pe parcursul dezvoltarii socioemotionale a fiintei umane este momentul in care o incidenta mai mare poate produce promovarea comportamentului prosocial, adica interiorizarea unui set de valori precum dialogul, toleranta, egalitatea sau solidaritatea care se reflecta comportamental. din acte precum ajutorarea celuilalt, respectul si acceptarea celuilalt, cooperarea, consolarea sau generozitatea atunci cand impartasesc un anumit obiect.

Comportamentul prosocial din teoriile invatarii

Una dintre principalele explicatii ale conceptului de comportament prosocial a fost propusa de teoriile invatarii, desi exista si alte modele teoretice precum perspectiva etologica si sociobiologica, abordarea cognitiv-dezvoltativa sau perspectiva psihanalitica.

Teoriile invatarii, de inalta consideratie empirica, sustin ca comportamentul prosocial deriva din influenta factorilor externi sau de mediu . Astfel, acest tip de comportament se invata prin procedee precum conditionarea clasica si operanta, din care actiunile emise sunt asociate cu stimuli si consecinte placute pentru individ (intarire pozitiva) si, prin urmare, tind sa se repete in viitor. De cele mai multe ori, tipul de intarire oferit este mai degraba social (un gest, un zambet, o dovada de afectiune), decat material.

Faptul de a primi o recompensa afectiva, conform investigatiilor efectuate, pare sa incurajeze la individ dorinta de a emite un comportament de ajutor celuilalt. Cu alte cuvinte, exista o motivatie interna de a efectua respectivul comportament, spre deosebire de ceea ce se intampla atunci cand recompensa este materiala, in care comportamentul este efectuat pentru a obtine acea recompensa specifica.

Pe de alta parte, alte studii propun relevanta invatarii observationale prin imitarea modelelor prosociale. Unii autori evidentiaza o influenta mai mare a factorilor interni precum stilurile cognitive utilizate in rationamentul moral, in timp ce altii subliniaza faptul ca factorii externi (agentii de socializare -familie si scoala- si mediul) sunt modificati pana cand devin controale interne prin internalizarea reglementarii propriul comportament (Bandura, 1977 si 1987).

Aceste contributii se incadreaza in perspectivele interactioniste, intrucat contempla interactiunea individului cu situatia ca factor determinant al comportamentului .

Empatia, o componenta esentiala

Capacitatea de empatie este unul dintre factorii care determina comportamentul prosocial, desi cercetarile ar trebui sa arunce mai multa lumina asupra relatiei specifice dintre ambele fenomene. 

Unele propuneri sustin definirea empatiei ca un proces interactiv intre aspectele afective, motivationale si cognitive care au loc in diferitele stadii de dezvoltare. Empatia are un caracter insusit in mare parte prin procese de modelare si este definita ca un raspuns afectiv care este emis dupa constientizarea intelegerii experientei situatiei si a sentimentelor sau perceptiilor pe care le primeste celalalt. Aceasta abilitate poate fi invatata din intelegerea semnificatiei anumitor indicii nonverbale, cum ar fi expresia faciala, care indica starea emotionala a subiectului in cauza.

Unii autori si-au concentrat studiile pe diferentierea empatiei situationale de empatia dispozitionala, care se refera la tendinta unor tipuri de personalitate de a fi mai sensibile la manifestarile empatice. Aceasta ultima distinctie a fost luata ca aspect cheie pentru studierea naturii comportamentului prosocial, constatand o corelatie ridicata intre o predispozitie empatica ridicata si o mai mare emisie a comportamentului prosocial.

Fatetele empatiei

Capacitatea empatica poate fi inteleasa din trei perspective diferite . Privind la fiecare dintre ele, rolul mediator al acestui fenomen poate fi vazut diferentiat in ceea ce priveste comportamentul prosocial: empatia ca afectiune, ca proces cognitiv sau ca rezultat al interactiunii dintre primele doua. 

Constatarile arata ca primul caz este mai strans legat de comportamentul de a-l ajuta pe celalalt, desi nu s-a ajuns la concluzia ca este un factor cauzal, ci mai degraba un mediator. Astfel, un rol important joaca si nivelul empatiei dispozitionale, legatura stabilita cu figura materna, tipul de situatie specifica in care apare comportamentul empatic, varsta copiilor (la prescolari asocierea dintre empatie si comportament prosocial este mai slaba decat la copiii mai mari), intensitatea si natura emotiei trezite etc. 

Chiar si asa, pare clar ca implementarea programelor de stimulare a capacitatii de empatie in timpul dezvoltarii copilului si adolescentului poate fi un factor de protectie pentru bunastarea personala si sociala in viitor.

Cooperare vs. Concurenta in dezvoltarea socio-emotionala

Tot teoriile invatarii sunt cele care in secolul trecut au pus mai mult accent pe delimitarea relatiei dintre manifestarea comportamentului cooperant vs. competitiv in raport cu tipul de dezvoltare psihologica si sociala experimentat de persoanele expuse unuia sau altuia model.

Comportamentul cooperant este inteles ca ansamblul comportamentelor care se exprima intr-o situatie data cand cei implicati in aceasta lucreaza pentru atingerea obiectivelor comune de grup in mod prioritar, acest punct actionand ca o cerinta pentru atingerea obiectivului individual. Dimpotriva, in situatia competitiva fiecare individ este orientat spre atingerea propriilor obiective si ii impiedica pe altii sa aiba posibilitatea de a le atinge.

Cercetarile efectuate de Deutsch la MIT au constatat o mai mare eficacitate comunicativa, mai multe interactiuni comunicative in ceea ce priveste propunerea propriilor idei si acceptarea celorlalti , un nivel mai mare de efort si coordonare in sarcinile de indeplinit, o productivitate mai mare si o mai mare incredere in contributiile grupului. membrii in grupuri cooperative decat in ​​cele competitive. 

In alte lucrari ulterioare, desi fara o validare suficient de contrastata empiric care sa permita o generalizare a rezultatelor, indivizii au fost asociati cu comportamente de cooperare caracteristice, cum ar fi o interdependenta mai mare pentru atingerea scopurilor, comportamente mai ajutatoare apar intre diferitii subiecti, o frecventa mai mare in satisfacerea nevoilor reciproce si o proportie mai mare de evaluari pozitive ale celuilalt si o mai mare promovare a conduitei celorlalti.

Cooperare si coeziune sociala

Pe de alta parte, Grossack a concluzionat ca cooperarea este legata pozitiv de o mai mare coeziune a grupului , o mai mare uniformitate si calitatea comunicarii intre membri, similar cu ceea ce a subliniat Deutsch. 

Sherif a confirmat ca orientarile comunicative sunt mai oneste in grupurile cooperante, ca se observa o crestere a increderii reciproce si a dispozitiei favorabile intre diferitii membri ai grupului, precum si o probabilitate mai mare de organizare normativa. In final, s-a observat o putere mai mare a situatiilor de cooperare de a reduce situatiile de conflict intergrup. Ulterior, alti autori au asociat aparitia unor sentimente de contra-empatie, rate mai mari de anxietate si un nivel mai scazut de comportament tolerant in grupurile competitive de scolari.

Cooperare in educatie

In domeniul educational, s-au evidentiat multiplele efecte pozitive derivate din utilizarea metodologiilor care promoveaza munca cooperativa, promovand, la randul sau, performante academice mai mari (in abilitati precum asimilarea de concepte, rezolvarea de probleme sau dezvoltarea produselor cognitive, matematica si lingvistica) , stima de sine mai mare, predispozitie mai buna la invatare, motivatie intrinseca mai mare si performanta mai eficienta a anumitor abilitati sociale (intelegerea celuilalt, comportament de ajutor, impartasire, respect, toleranta si preocupare intre egali sau tendinta de a coopera in afara situatiilor de invatare) .

In concluzie

Pe parcursul textului au fost verificate beneficiile obtinute in starea psihologica personala atunci cand invatarea comportamentului prosocial este potentata in etapa de dezvoltare. Aceste abilitati sunt esentiale, deoarece ajuta la conectarea cu restul societatii si beneficiaza de avantajele pe care le aduce a fi un membru activ al acesteia.

Astfel, avantajele nu numai ca au repercusiuni prin optimizarea starii emotionale a individului, dar si comportamentul cooperant este asociat cu o mai mare competenta academica, unde este facilitata asumarea abilitatilor cognitive precum rationamentul si stapanirea cunostintelor instrumentale abordate in timpul scolii. 

Prin urmare, se poate spune ca promovarea comportamentului prosocial devine un mare factor de protectie psihologica pentru subiect in viitor , facandu-l mai competent individual si social, pe masura ce se maturizeaza spre maturitate. Desi poate parea paradoxal, cresterea, maturizarea si castigarea autonomiei depind de a sti sa se potriveasca cu restul si de a te bucura de protectia lor in unele aspecte.

Pe acelasi subiect

Populare